Niciodată explorările, căutările în lumile interioare şi în lumile exterioare, profane sau divine – indiferent că au fost pe calea meditaţiei, filosofiei, religiei, artei, ştiinţei -, nu şi-au aflat sensul şi adevărul decât printr-o asimilare treptată a ceea ce istoric ne-a fost transmis, pentru a trece prin diferite momente de evoluţie psihică şi spirituală şi [...]
+Continue ReadingMotto: „libertatea poeziei e libertatea ideilor izbucnind din cadavre” (Gellu Naum) În Destinele plăcerii, Piera Aulagnier scria despre creator şi „conceptul conştient al unei părţi detaşabile de moarte”, în sensul că nimeni nu poate trăi fără a revendica – printr-un act anume – dreptul la un „fragment” de nemurire. Acest gând am avut când primele [...]
+Continue ReadingDacă Olga Ştefan ar descrie volumul său de debut, distins cu marele premiu „Ion Vinea” în 2006, Toate ceasurile, în câteva rânduri, cred că — îmi permit să figurez cuvintele autoarei — ar suna cam aşa: „este o carte despre foarte multe lucruri pe care le-am (şi nu le-am) descoperit, reale sau false, fraze după care nu se poate pune punct şi alte multe piese de puzzle pe care voi, cititorii mei, le-aţi putea reuni în ceea ce aş fi vrut să scriu”.
Conştientă de fiinţa lingvistică a poeziei, Olga Ştefan îşi dă seama, cel puţin la nivel intuitiv, şi de însemnătatea sensului literal (imediat, imanent), de faptul că viaţa/spiritul pulsează în literă şi că adevărul omenesc sau/şi poetic nu trebuie căutat nici dincoace, nici dincolo de ea.
Când deschizi un roman nou, cu acea curiozitate şi tensiune interioară necesară receptării, ştii că te vei lăsa provocat de întâlnirea cu o triplă lume: a autorului aşa cum ştie că se arată el publicului, a ceea ce nu a intenţionat autorul să transmită şi totuşi se întâmplă dincolo de voinţa sa, şi a propriei [...]
+Continue ReadingDupă ce s-a jucat cu eu-rile ei în Arlechini într-o pădure sălbatică (Vinea, 1995), pitindu-le şi travestindu-le, Daniela Şontică se decide să se abandoneze cititorului.
Titlul noului volum de versuri, Uitaţi-vă prin mine, Brumar, 2007, pune pe gânduri, însă. Nu e vorba nici de autoscopie, nici de etalarea sinelui. E mai mult vorba despre permeabilitate, despre o privire în rapidă trecere spre altceva. Şi poeta se ţine de titlu! Adică vorbeşte despre iubire, despre feminitate, despre frumuseţile pe care le ratăm zi de zi, dar o face într-un limbaj nu de puţine ori răcoros, înţesat de termeni exacţi, de provenienţă ştiinţifică.
Cosmetica duşmanului se încadrează în acele cutremurătoare experienţe în care contrariile îşi dispută întâietatea
+Continue Readingrecenzie la Groapa din Tavan – Matei Vişniec
+Continue ReadingAlice Drogoreanu place pentru că restituie sufletului mişcări cândva pierdute.
+Continue ReadingLegendele contribuie la crearea realităţii şi pot deveni, uneori, mai utile decât faptele în sine.
+Continue ReadingIoana Bogdan se remarcă printr-o inteligenţă vie, o sensibilitate asemenea şi o curiozitate fără astâmpăr. Nu o poate obosi decât monotonia.
+Continue Reading
Comentarii Recente